Directivele europene, Planul de acțiune pentru economia circulară și Pactul verde european trasează direcții clare pentru o Europă mai curată, mai competitivă, mai sustenabilă. În acest context, România ar trebui să facă eforturi serioase pentru tranziția la economia circulară.
Într-o țară unde analfabetismul funcțional este endemic, nu putem să nu ne întrebăm dacă și ,,analfabetismul ecologic” (ecological illiteracy) atinge cote atât de alarmante. „Analfabetismul ecologic” nu a fost niciodată măsurat în România sau la nivelul celorlalte state ale Uniunii Europene, însă oficialii de la Bruxelles par să fi depășit faza de instruire a populației și au elaborat Pactul verde european, adică noua agendă a bătrânului continent pentru creștere durabilă. Iar în centrul acestui pact se află conceptul de economie circulară, care implică folosirea în comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult timp posibil. Astfel, se prelungește ciclul de viață al produselor, iar totul se traduce în practică prin reducerea la minimum a deșeurilor. Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene, spunea că, pentru a se atinge neutralitatea climatică până în 2050, pentru a ne conserva mediul natural și pentru a ne consolida competitivitatea economică, avem nevoie de o economie pe deplin circulară. Economia europeană este în cea mai mare parte liniară și numai 12% dintre materialele și resursele secundare sunt reintegrate. Numeroase produse se strică prea ușor, nu pot fi refolosite, reparate sau reciclate ori sunt fabricate doar pentru o singură utilizare. Există un potențial uriaș care poate fi exploatat atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori. Și, mai mult, economia circulară va avea beneficii nete pozitive sub forma creșterii Produsului Intern Brut și a creării de locuri de muncă, deoarece aplicarea în Europa a unor măsuri ambițioase poate duce la avansul PIB-ului UE cu încă 0,5% până în 2030 și la crearea a aproximativ 700.000 de noi locuri de muncă.
Pași către economia circulară
Dar ce se întâmplă la noi? Este pregătită România să treacă la o economie circulară? Realitatea este că țara noastră pleacă în cursa de transformare economică spre un model circular de pe ultima poziție în Europa, cu un nivel de circularitate de 1% față de media europeană de 13% și la mare distanță de campioana circularității, Olanda, cu 31%, conform Eurostat. „România a început tranziția, cu pași timizi, însă a început-o. În această tranziție de la liniar la circular, se pot genera schimbări revoluționare prin generarea de joburi, reinventarea tehnologiei de colectare și sortare de deșeuri, salvarea resurselor materiale și, automat, și a celor financiare. Piața de produse din material reciclat este abia la începutul ei și are nevoie de investiții pentru a-și atinge capacitatea. La fabrica noastră din municipiul Făgăraș producem din folie și carton: saci menajeri, folie stretch, folie de agricultură și cofraje pentru ouă. Lucrăm și investim constant în idei și tehnologie inovativă care să îmbunătățească liniile de producție și să le extindă”, spune Cristian Lazăr, CEO & Founder Green Ambalaje.
Economia circulară nu înseamnă doar reciclare, ci „menținerea produselor în uz un timp cât mai îndelungat” prin reparare, reutilizare, apoi menținerea resurselor în circuitul economic prin reciclarea produselor în materii prime secundare sau direct produse reciclate, punctează Constantin Damov, președintele Green Group, grup regional integrat de reciclare și un promotor al economiei circulare.
Acesta este de părere că România ar trebui să facă eforturi serioase pentru tranziția la economia circulară, pentru că este nevoie de acceptarea conceptului la nivel politic în primul rând, apoi la nivel economic (industrii și servicii) și la nivel social (consumator/cetățean). Rezultatul este includerea tuturor jucătorilor într-un model în care toți actorii cooperează. Conform acestui model, industriile și serviciile urmăresc produsul nu doar până la momentul vânzării, ci și pe parcursul utilizării, preluându-l la sfârșitul ciclului de viață, când el ar putea deveni deșeu. În același timp, consumatorul devine proprietar doar pe uzul produsului, produs care va fi returnat producătorului la sfârșitului utilizării acestuia. Practic, o schimbare fundamentală introdusă de economia circulară este modificarea conceptului de proprietate. Totodată, pentru a ajunge la neutralitatea de carbon, economia circulară are nevoie ca motoarele ei să fie alimentate exclusiv cu energie verde. Din păcate, în România, situația actuală este deteriorată foarte mult de managementul defectuos al deșeurilor, cu un modest rezultat de doar 12-13% rată anuală de reciclare, restul materialelor și, implicit, resursele ajungând în gropile de gunoi. În același timp, sub presiunea consumerismului, a dispărut aproape complet obiceiul de reparare în vederea refolosirii, produsele cu potențial de reutilizare fiind transformate în deșeuri și înlocuite cu altele noi. Astfel, pe lângă rata mică de reciclare, risipa este un alt factor ce dă un caracter de pregnantă liniaritate în societatea de consum românească.
În concluzie, este posibilă implementarea modelului economiei circulare în România? Sigur. Ce lipsește? Strategia națională urmată de Planul național pentru economie circulară. „Acestea vor trebui dublate de o asumare politică fermă prin legislație și măsuri de implementare, măsurare și penalizare”, conchide Constantin Damov.
Citat:
Economia circulară este examenul de maturitate al umanității, poate ultima șansă de a face pace cu natura sau chiar condiția de supraviețuire a speciei umane.
Constantin Damov, președinte Green Group