O nouă raportare ar urma să devină rutină anul acesta pentru importatorii și producătorii de produse poluante – ciment, îngrășăminte, fier, oțel, aluminiu, electricitate și hidrogen. Inofensivă la o primă vedere, aceasta ar putea aduce însă scumpiri în industria construcțiilor sau în cea auto și ar putea da peste cap, din nou, lanțurile de aprovizionare, afectând competitivitatea Europei.
Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon sau CBAM, cum a fost numit, a intrat în vigoare încă de la 1 octombrie 2023, iar prima raportare, ce ar fi trebuit să acopere producția/importul pentru ultimul trimestru din 2023, a avut ca termen 31 ianuarie 2024. Doar că, foarte aproape de termenul-limită, însăși Comisia Europeană a recunoscut dificultățile întâmpinate de companii pentru realizarea și depunerea declarației și a amânat data. De aceea, nu doar că firmele nu au fost sancționate, dar un comunicat oficial al CE anunța că pune la dispoziția companiilor o nouă funcționalitate în baza de date electronică de raportare, Registrul tranzitoriu CBAM. Ea ar permite declaranților solicitarea amânării depunerii, în cazul în care mai au nevoie.
În primele trei rapoarte trimestriale (până la 31 iulie 2024) se vor putea cuprinde emisiile încorporate pe baza unor valori implicite puse deja la dispoziție de către Comisia Europeană. Apoi declarațiile se vor face pe baza emisiilor reale de carbon. Doar că, potrivit estimărilor specialiștilor, aproape 50% dintre importatorii europeni nu știu când vor putea raporta emisiile reale de carbon în rapoartele lor CBAM. Și aceasta este o problemă reală, ce ar putea împinge importatorii europeni către schimbarea modelelor de afaceri, inclusiv către căutarea de noi furnizori, care să poată trimite datele cerute despre emisiile reale de CO2, sau chiar către refuzul importului ori ieșirea de pe piață. Pe lângă majorarea prețurilor, întreg lanțul valoric ar putea suferi probleme masive, asemănătoare cu cele experimentate în timpul pandemiei. Și asta în foarte scurt timp. Cum s-a ajuns aici?
Pe scurt, despre CBAM
Mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon a apărut odată cu European Green Deal, un set de politici menite să facă UE neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050, și este complementar sistemului de comercializare a cotelor de emisii (ETS), care impune costuri producătorilor europeni pentru depășirea cotelor de emisii de carbon. CBAM fost conceput pentru prevenirea relocării carbonului – o creștere a emisiilor globale cauzată de offshoring către țările cu emisii mari.
„CBAM nu se referă la protecția comerțului. Este vorba despre protejarea ambiției UE în materie de climă – și de a încerca să ridice nivelul ambiției climatice la nivel mondial”, a explicat comisarul european pentru Economie Paolo Gentiloni într-o conferință. În afară însă de „protejarea ambiţiei UE în materie de climă”, CBAM are însă şi un scop ceva mai pragmatic: 75% din taxele încasate astfel constituie o importantă resursă la bugetul comunitar. Luând ca termen de referinţă prețul carbonului de 80 de euro pe tonă (preţul din 2018), se estimează că resursa proprie a CBAM va contribui la bugetul UE cu aproximativ 1,5 miliarde de euro pe an începând cu 2028.
Aceste obiective urmează să fie atinse prin obligarea importatorilor din UE să obțină certificate de emisie CBAM ca o compensare a emisiilor de CO2 ale mărfurilor pe care le importă din afara UE. Prețul certificatelor se va baza pe valoarea de piață a unui certificat din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), tratând astfel emisiile de CO2 generate în interiorul și în afara UE în mod egal, creând condiții de concurență echitabile.
Până în 2030, CBAM se va aplica doar cimentului, energiei electrice, hidrogenului, îngrășămintelor, fierului, oțelului și aluminiului. Apoi vor fi introduse treptat produse suplimentare, inclusiv ulei, sticlă, ceramică, produse din hârtie, substanțe chimice organice și alte metale. Lista exactă a produselor acoperite după 2030 nu a fost încă stabilită.
CBAM va crește, cu alte cuvinte, costurile exportului de produse cu emisii mari în Uniune. Cele mai afectate țări sunt cele care exportă în mare măsură către UE, au o producție cu emisii ridicate și un preț intern scăzut al carbonului (sau inexistent). Indicele de expunere CBAM al Băncii Mondiale constată că țările cele mai afectate includ Rusia, Ucraina, Kazahstan, India, Egipt și Africa de Sud. China, Vietnam și Turcia vor avea probabil un impact minor asupra exporturilor lor. Ucraina, la rândul ei, ar putea invoca forța majoră și să nu aplice reglementarea. Companiile din Europa care se bazează pe inputuri din aceste zone geografice însă își pot vedea costurile importurilor crescând în următorii ani.
Impactul asupra producției din UE
CBAM are scopul de a îmbunătăți competitivitatea Uniunii Europene. Prin creșterea costului importurilor de la producătorii cu emisii mari, aprovizionarea de la producătorii europeni ar trebui să devină mai atractivă. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg – CBAM poate afecta exporturile UE. Pe măsură ce intrările de produse cu emisii mari devin mai scumpe, producătorii europeni din aval se vor confrunta cu costuri mai mari și, probabil, vor crește prețurile de vânzare.
Lovitura asupra poziției comerciale a Europei este îngrijorătoare, deși impactul în sine este mic: majoritatea studiilor economice estimează o scădere de doar 0,1-0,2% față de PIB-ul de referință al UE pe termen lung. În schimb, nimeni nu cunoaște efectul asupra competitivității Europei.
Alte țări urmăresc CBAM pentru a evalua impactul asupra economiilor lor. Unii au luat deja în considerare adoptarea propriei ajustări de carbon la frontieră pentru a alinia standardele cu UE și pentru a reduce relocarea emisiilor de carbon. Regatul Unit a aprobat un CBAM asemănător celui al UE și va intra în vigoare în 2027. De asemenea, Canada și Australia iau în considerare propriile tarife pentru carbon. Probabil, CBAM va facilita crearea de blocuri multilaterale care leagă comerțul și sustenabilitatea. Oficialii UE și-au exprimat interesul de a pune laolaltă „cluburi climatice” din țări care au o concepție similară cu politici puternice de atenuare a schimbărilor climatice. Țările care doresc să copieze CBAM tind să fie economii mai bogate și aliați puternici ai UE. În schimb, țări îndepărtate din punct de vedere geopolitic, precum China, India și Africa de Sud, au amenințat că vor contesta CBAM la Organizația Mondială a Comerțului. Oponenții CBAM ar putea, de asemenea, să riposteze direct, prin introducerea unor tarife asupra importurilor din UE.
În general, 55% dintre industriile prelucrătoare pot fi clasificate ca dependente de oțel. Cu o cotă de 12% a oțelului în mărfurile intermediare, industria auto joacă, de asemenea, un rol crucial pe piețele de materii prime. De aceea, ar fi de presupus că producția de automobile riscă să devină mai scumpă din cauza includerii materiilor prime și componentelor în sistemul CBAM, cu excepția cazului în care industria globală de aprovizionare participă în mod activ la transformarea verde și reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră.
Importanța importurilor de fier, oțel și aluminiu din țările din afara UE nu este, de asemenea, nesemnificativă pentru industria europeană și a crescut din cauza crizei energetice în curs. În 2021, de exemplu, 47% din aluminiu și 26% din fier și oțel au fost importate. Creșterea bruscă a prețurilor energiei în 2022 este probabil să ofere un impuls suplimentar producătorilor din țările din afara UE, cu costuri de producție mai mici.
În prezent, prețul certificatului de emisii în ETS se situează în intervalul de la 90 la 100 de euro pe tonă de CO2 și s-a dublat în ultimii doi ani. Odată cu introducerea CBAM și extinderea ETS pentru a include sectoarele „Clădiri” și „Transport”, este posibil ca prețul certificatului să continue să crească pe termen lung. Reducerea treptată a certificatelor de emisii gratuite va contribui, de asemenea, la creșterea dinamicii prețurilor.
Potrivit sondajelor analiștilor, pe termen scurt este de așteptat ca în 2024 să existe un preț mediu relativ stabil al certificatului de emisii de sub 100 de euro pe tonă de CO2. Cu toate acestea, o creștere semnificativă a costului materiilor prime precum oțelul și aluminiul, din cauza CBAM, este văzută ca o consecință logică pe termen lung. Acest lucru afectează în special grupurile de furnizori de automobile cu o cotă mare de producție a acestor materiale (șasiu, osii și piese structurale).
Desigur, și decarbonizarea industriilor producătoare ar fi o variantă de luat în calcul. Doar că în discuție aici ar fi costurile și intervalul de timp necesar pentru reconversie.
Cu alte cuvinte, succesul CBAM va depinde de designul său politic și economic specific, care se va dezvolta în timpul fazei de tranziție. Ceea ce va face din 2024 un an critic.
1,5 miliarde de euro pe an este suma cu care CBAM va contribui la bugetul UE începând cu anul 2028.
„CBAM nu se referă la protecția comerțului. Este vorba despre protejarea ambiției UE în materie de climă.”
Paolo Gentiloni
Comisar european pentru Economie
