Restricțiile pandemiei și cei patru pereți între care am fost închiși cu lunile ne-au pus în față probleme noi. Psihologii spun că dacă stai tu cu tine și nu te simți bine… poate ar trebui să faci ceva și să lucrezi la relație. De fapt, există o legătură între sustenabilitate și starea de bine.
Pentru Cati Călin, psiholog, formator și consultant în comunicare prin metoda ESPERE, sustenabilitatea e un mod de viață în care ființa ta e conștientă că se află în universul relațiilor cu planeta Pământ și cu celelalte ființe. „Cu ajutorul metodei de comunicare ESPERE (Energie Specifică pentru o Ecologie Relațională Esențială), pe care am avut șansa să o descopăr în 2002 de la Jacques Salomé, pun în practică principiul ei de bază, responsabilizarea. Sunt responsabilă de alegerile și acțiunile mele, respectându-mă atât pe mine, cât și pe ceilalți și mediul în care trăiesc. Transmit și celorlalți cu pasiune să avem grijă de ceea ce punem în relațiile noastre, atât în calitatea mesajelor, cât și în gesturile și materia pe care o lăsăm în urma noastră”, spune Cati Călin. Jacques Salomé este un renumit psiholog francez, scriitor, autor al unor lucrări de referință despre comunicare și cuplu, care a dezvoltat o metodă originală de comunicare pe care a intitulat-o ESPERE. Cu alte cuvinte, există o legătură între sustenabilitate și starea de bine.
Dar ce înseamnă, până la urmă, a trăi sustenabil? „Să fiu atentă la ce e în jurul meu și la alegerile pe care le fac pentru traiul zilnic, care să nu polueze sau să distrugă mediul apropiat”, răspunde Diana Blinda, învățătoare în Chitila și fostă corporatistă. De fapt, există o legătură între noi și locul unde trăim, iar elevii ei simt acest lucru.
„Cine suntem noi influențează locul în care trăim, poate în aceeași măsură și locul în care trăim ne influențează identitatea. Eu și elevii mei ne numim «chitileni» și uneori asta ne place, ne face să ne simțim mândri, alteori nu. Nu ne simțim mândri când mergem în Parcul dendrologic și vedem PET-uri plutind pe apă sau doze de bere aruncate în iarbă. Ne simțim mândri când reușim să menținem curată curtea școlii și terenul de sport”, spune Diana Blinda.
Cum să comunicăm sustenabilitatea
Comunicarea e esențială în relații, iar un psiholog știe asta foarte bine. Cum să comunicăm, cum să împărtășim ideea de sustenabilitate, astfel încât să prevenim respingerea? „Împărtășesc aici prima regulă de igienă relațională: Vorbesc despre mine, evit să vorbesc despre celălalt. Dacă voi da ordine și voi culpabiliza, folosind comunicarea ca pe un claxon (Tu! Tu! Tu!), ca de exemplu: Tu nu-ți dai seama că distrugi Planeta? Că din cauza ta copiii copiilor noștri nu vor mai exista!?, mesajul poate avea impact pe moment, dar apoi poate antrena respingere și revoltă. Propun să vorbim sustenabil, responsabil, făcând o cerere concretă: Pentru că avem nevoie să păstrăm viața pe Pământ, îți cerem să alegi să cumperi ceea ce ai nevoie în mod esențial, alegând pe cât posibil materiale biodegradabile”, este de părere Cati Călin.
Psihologul subliniază cât este de important să ai o stare interioară de bine și relații de calitate, precum și privilegiul pe care îl are, ca psiholog, de a-și însoți clienții pe acest drum.
„Transmit igiena relațională și cât de important este să ne ascultăm legat de două nevoi pe care le avem de la început: nevoia de aprobare din partea celorlalți (esențială pentru a supraviețui în copilărie) și nevoia de afirmare, așa cum sunt, asumându-mi posibila dezaprobare a altora. Deseori, facem ca ceilalți – ne schimbăm mașina, mergem în vacanțe exotice, cumpărăm anumite obiecte – pentru că așa fac familia, prietenii, colegii”, spune Cati Călin.
Natura face parte din noi
Prof. dr. Leon Zăgrean, profesor de fiziologie și neuroștiințe la UMF „Carol Davila” București, spune că analizele științifice și academice susțin că impactul activității umane din ultimul secol asupra mediului este mai mare decât cel din întreaga istorie a activității umane. „Marea eroare este că omul uită că e o formă de manifestare a naturii. Și se consideră un fel de stăpân. Sigur, pe o bucată de timp, față de un copac, față de o floare, se poate considera stăpân. Dar este o eroare, pentru că natura face parte din noi, iar noi ar trebui să devenim conștienți că orice lezare a naturii are impact asupra noastră”, punctează acesta.
Prof. dr. Leon Zăgrean consideră că atunci când profitul e singura rațiune, singurul scop, riscul de a ajunge la distrugerea condițiilor naturale este foarte mare: „Sursa principală a alimentației e solul. În momentul în care produci neținând seama de scopul principal al alimentelor, de a hrăni, ci scopul e de a vinde și a acumula avuție materială, bani, se produce disjuncția. Dacă nu mai ții cont de cât este necesar și de calitatea necesară pentru sănătate, și scopul producției e strict profitul, riscul de distrugere a condițiilor naturale este foarte mare – prin distrugerea compoziției solului, a apei șamd”. Iar de aici rezultă eroarea cea mai mare: omul a deturnat sensul lui și sensul producției.
Citate:
Sunt responsabilă de alegerile și acțiunile mele, respectându-mă atât pe mine, cât și pe ceilalți și mediul în care trăiesc.
Cati Călin, psiholog
Marea eroare este că omul uită că e o formă de manifestare a naturii. Și se consideră un fel de stăpân. Sigur, pe o bucată de timp, față de un copac, față de o floare, se poate considera stăpân.
Prof. dr. Leon Zăgrean, profesor de fiziologie și neuroștiințe la UMF „Carol Davila” București
