„Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, în inima Transilvaniei, oamenii se conectează cu ei înșiși, dar și cu natura. Andreiana Ramona Stanca, artist vizual cu specializarea în ceramică, a recreat, în comuna Nocrich, o lume după care tânjește fiecare generație. Lângă București, în satul Gulia, un dezvoltator imobiliar îmbină confortul urban cu natura.
Cucerită de valorile satului săsesc și înconjurată de oameni dornici să păstreze vii tradițiile locului, Andreiana Ramona Stanca a creat, în 2014, în Nocrich, Sibiu, un atelier de ceramică prin care dă înapoi comunității valorile pe care ea însăși le-a dobândit de-a lungul vieții, călătorind prin sate. Astăzi, mii de copii, adolescenți, adulți îi trec pragul și se bucură împreună că își pot cunoaște rădăcinile și istoria. Este însă mai mult decât un centru de activități.
„Comuna are un istoric legat de comunitatea săsească ce a existat până înainte de revoluție, când au plecat în masă din România cei de origine germană. Locul lor a fost luat de către români și romi. În comunitate au rămas biserica, curtea și casa parohială – o suprafață foarte mare care a rămas, de fapt, în custodia unei asociații de cercetași. Aceștia și-au setat ca scop reclădirea centrului de ceramică tradițională și proiectele de educație nonformală. Acolo se întâlnesc foarte mulți tineri, sunt tabere de cercetași, tabere de voluntariat, cu persoane venite din toată lumea. S-a creat o mare comunitate care a dezvoltat acest proiect de olărit și ceramică – ceramica de Nocrich”, spune artista. De altfel, prin intermediul arhivelor de la Muzeul Astra din Sibiu, aceasta a aflat că un astfel de centru a funcționat până în urmă cu 100 de ani, după care s-a stins, odată cu plecarea sașilor în Germania.
„Muzeul Astra a luat legătura cu comunitatea din Germania – care a strâns bani de un cuptor de ceramică și l-au trimis asociației de cercetași. Centrul era, astfel, dotat cu un cuptor, dar nu exista activitatea. Am avut ocazia să ne adunăm în acest proiect, eu fiind din București, am adunat toate cele necesare: roți de olar, materiale de ceramică, lut, ustensile, am renovat o cameră în gospodăria casei parohiale și am pus pe picioare primele ateliere”, povestește Andreiana Ramona Stanca.
Magia lutului, descoperită prin joacă
Artista spune că și cei mici sunt atrași în mod firesc de magia lutului prin joacă. Cei mai mari sunt atrași de simbolurile pe care le pot desena pe vase – de la Micul Prinț până la simbolurile tradiționale, precum pomul vieții, porumbelul, ornamentele florale sau chiar simbolurile legate de viața spirituală.
„Copiii sunt atrași pentru că acest material este foarte apropiat de om, îl întâlnim la tot pasul. Nu se poate ca un copil să nu fi încercat vreodată să modeleze ceva, o bucățică de lut sau plastilină. Când intră în atelier, ei intră cu un bagaj plin de idei, au la îndemână și vizual obiecte pe care le iau drept exemplu”, explică Andreiana Ramona Stanca.
Atât timp cât copiii au la îndemână un spațiu de lucru în care să poată practica acest meșteșug, obiceiurile nu se vor pierde, mai spune ea.
De ce ne întoarcem la lumea satului
În Valea Hârtibaciului, tot în județul Sibiu, se scrie o altă poveste de care se vor bucura generații la rând de acum încolo, datorită unei mâini de oameni care s-au numit, sugestiv, Ambulanța pentru Monumente, un proiect inițiat în 2016 de Asociația Monumentum. Împreună cu cei din comunitatea locală, voluntarii ajută la restaurarea caselor vechi, după aspectul lor inițial.
„Vrem să ne întoarcem la origini pentru că avem nevoie să ne cunoaștem fiecare. La o anumită vârstă, fiecare dintre noi ne întrebăm: «Oare bunicii noștri unde au locuit?», suntem curioși să ne cunoaștem propriile povești de viață. Doar în felul acesta descoperim cine suntem cu adevărat astăzi. Sigur că atunci când ne întoarcem la origini, la casa bunicilor, descoperim grădina, descoperim florile, descoperim legumele crescute în grădină, ceea ce se întâmplă și la centrul de cercetare din Nocrich”, adaugă artista.
Andreiana Ramona Stanca e de părere că nu este deloc complicat să adoptăm un stil de viață sănătos, sustenabil și, până la urmă, vindecător: „Natura ne-a dat tot ceea ce aveam nevoie și, dacă respectăm natura, grădina, casa, comunitatea din care facem parte, vom avea în continuare șansa să trăim frumos, să ne integrăm într-o comunitate care ne oferă nu doar bunuri, ci și susținerea spirituală și morală de care toți avem nevoie. De aceea ne întoarcem la viața de la sat, pentru că avem nevoie de această hrană spirituală”.
Un sat… într-un sat
La doar 30 de kilometri de București, în satul Gulia, un dezvoltator și-a propus să îmbine confortul urban cu natura. Rafaela Nebreda, antreprenor cu experiență de peste 20 de ani pe piața imobiliară din România, a fondat, astfel, proiectul Gulia Eco-Village. „A fost dorința de a reconecta oamenii cu natura și comunitatea, oferind o alternativă la viața urbană intensă și, adesea, alienantă. M-am inspirat de la comunitățile intenționale, precum Heils Brookfield Horn și Amarula, și am văzut o oportunitate de a adapta aceste modele sustenabile și comunitare la contextul modern și la nevoile actuale ale societății”, spune Rafaela Nebreda, cofondator al dezvoltatorului imobiliar Grupo Demetra și al proiectului Gulia Eco-Village.
Proiectul Gulia Eco-Village combină principiile vieții tradiționale în comunitate, cum ar fi trocul și consumul responsabil, cu inovații moderne, pentru a crea un mediu în care rezidenții să trăiască în armonie și să respecte mediul înconjurător. „Mă fascinau poveștile pe care le auzeam în sânul familiei mele despre viața de altădată în satele și cartierele orașelor. Îmi erau relatate vremurile când vecinii nu numai că se cunoșteau pe nume, dar și trăiau într-un ritm comunitar, departe de agitația modernă”, povestește Rafaela Nebreda.
Cine vrea să trăiască într-o astfel de comunitate plătește pentru o locuință între 88.000 euro plus TVA și 250.000 de euro plus TVA. Prețurile, spune antreprenoarea, sunt similare cu cele practicate în zonele bune ale Capitalei, acolo unde casele au și spații verzi, generoase, dar pe termen lung viața într-un astfel de complex este mai ieftină și mai sănătoasă. „Aici, timpul devine o resursă pe care fiecare o controlează, astfel încât zilele să fie structurate în jurul a ceea ce contează cu adevărat: momente de introspecție, relații familiale consolidate, interacțiuni sociale pline de însemnătate și o legătură profundă cu natura”, consideră Rafaela Nebreda.
Cei care aleg să locuiască într-un astfel de complex sunt cei care prețuiesc sustenabilitatea, comunitatea și un mod de viață ecologic, spun reprezentanții complexului. Mai exact, locuitorii participă activ în comunitate, colaborează în cadrul unor proiecte comune și trăiesc în armonie cu ceilalți locuitori și cu mediul înconjurător, păstrând, în același timp, independența personală.
Gulia Eco-Village urmează să obțină autorizația de construcție pentru prima fază în această vară, iar ulterior va începe și construcția propriu-zisă. Planurile de dezvoltare, povestește inițiatoarea proiectului, includ extinderea și replicarea modelului de comunitate sustenabilă în alte regiuni, pentru a inspira și alte comunități să adopte principii similare de dezvoltare sustenabilă.
Indiferent de comunitatea din care alegem să facem parte, important este să ne amintim mereu că sustenabilitatea… s-a născut la sat.
„La o anumită vârstă, fiecare dintre noi ne întrebăm: «Oare bunicii noștri unde au locuit?», suntem curioși să ne cunoaștem propriile povești de viață.”
Andreiana Ramona Stanca
Artist vizual
„A fost dorința de a reconecta oamenii cu natura și comunitatea, oferind o alternativă la viața urbană intensă și, adesea, alienantă.”
Rafaela Nebreda
Cofondator proiect Gulia Eco-Village
