Companiile de tutun sunt consumatori majori, însă, prin utilizarea puterii lor de cumpărare pentru a alege bunuri și servicii sustenabile și de a face investiții ecologice, ele pot avea o contribuție importantă la consumul și producția durabile.
Deși achizițiile sustenabile reprezintă un instrument voluntar, acestea joacă un rol esențial în eforturile companiilor de tutun de a deveni mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor. Achizițiile sustenabile pot contribui la stimularea unei mase critice de cerere pentru bunuri și servicii mai durabile, care altfel ar ajunge mai dificil pe piață. Prin urmare, reprezintă un stimulent puternic pentru eco- inovare. Pentru a fi eficace, achizițiile sustenabile necesită includerea unor criterii de mediu clare și verificabile pentru produse și servicii.
Companiile de tutun se confruntă în permanență cu provocarea de a continua achizițiile sustenabile, astfel încât ele să devină o practică comună. Dar și cu provocarea de a asigura compatibilitatea cerințelor ecologice de achiziție, contribuind astfel la crearea unor condiții de concurență echitabile, care să accelereze și să contribuie la impulsionarea pieței pentru bunuri și servicii ecologice. Achizițiile sustenabile ale companiilor de tutun pot reprezenta un exemplu și o încurajare pentru publicul larg și pentru autoritățile publice și pot influența major piața. De asemenea, pot crește gradul de conștientizare prin identificarea impactului asupra mediului al unui anumit produs/serviciu pe parcursul ciclului său de viață și furnizarea de informații cu privire la beneficiile alternativelor ecologice. Promovarea achizițiilor sustenabile oferă stimulente importante industriei de tutun pentru dezvoltarea tehnologiilor și produselor ecologice și pentru introducerea acestora pe piață.
Uniunea Europeană, dependentă de importurile de tutun
În Uniunea Europeană, producția de tutun a scăzut în mod constant începând din 1991, când s-au cultivat aproximativ 400.000 de tone în opt țări din UE, ajungând la 140.000 de tone în 2018, an în care alte patru țări din UE s-au alăturat țărilor producătoare. În 2018, culturile de tutun din UE au ocupat o suprafață de 66.000 ha (jumătate față de 2001), iar numărul de producători specializați a fost de 26.000. Tutunul se cultivă în prezent în 12 țări din UE.
Principalii producători sunt Italia, Spania, Polonia, Grecia, Croația, Franța, Ungaria și Bulgaria, reprezentând 99% din producția de tutun a UE. Zonele de culturi tind să se micșoreze, în principal din cauza scăderii consumului de produse din tutun. Producția variază între 1 și 3 tone la ha, în funcție de soi. Soiurile de tutun Virginia uscat cu aer cald (flue-cured) reprezintă 71% din producție, soiurile de tutun uscat cu aer (light-air-cured) de tip Burley, 16%, tutunul uscat la soare sau oriental, 7%, și alte soiuri, adică tutunul brun uscat la aer (dark-air-cured) și uscat prin foc (fire-cured), 6%. UE produce mai puțin de 2% din cantitatea mondială anuală de tutun brut. În 2018, UE a importat aproximativ 420.000 de tone (tendință ascendentă) și a exportat 120.000 de tone (tendință descendentă) de tutun brut. Începând din 1993, UE limitează producția de tutun, iar de la 1 ianuarie 2010, nu a acordat nicio subvenție specifică pentru producția de tutun brut.
Marile companii de tutun susțin agricultura sustenabilă
În România, potrivit datelor INS, suprafața în hectare de tutun cultivate a crescut în mod constant, începând din 2015, de la 745 de hectare la 903 hectare, cât se cifra în 2020. Producția medie însă a scăzut, de la aproximativ 1.500 de kilograme la hectar, în 2015, la 1.300 de kilograme la hectar, în 2020. Producția totală în tone a rămas constantă, în jurul a 1.100-1.200 de tone, cu un vârf de 1.650 de tone, cât am înregistrat în 2016.
Dintre companiile de tutun care activează pe piața românească, grupul BAT susține semnificativ activitățile și veniturile fermierilor, lanțurile de distribuție, comercianții, dar și veniturile bugetare ale țărilor în care activează.
„Avem ca obiectiv strategic asigurarea mijloacelor de trai prospere pentru toți fermierii din lanțul nostru de aprovizionare cu tutun. Sărăcia rurală este o cauză fundamentală a unor probleme precum munca forțată și standardele precare de siguranță și mediu, iar fără o nouă generație de fermieri, agricultura ar putea fi în pericol”, a declarat Fred Monteiro, directorul Ariei Europa Centrală și de Sud din cadrul BAT.
Dacă fermierii au venituri sustenabile, agricultura este mai atractivă pentru generațiile următoare. De asemenea, reduce riscul de exploatare și ajută la încurajarea respectării standardelor de siguranță și de mediu. Codul de conduită BAT pentru furnizori definește standardele, inclusiv criteriile salariale decente, și este încorporat în acordurile contractuale. Principiile de achiziție ale BAT sunt aliniate la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU și includ indicatori pentru măsurarea impactului și urmărirea progresului.
