Plafonarea prețului la gaze a fost prelungită până în aprilie 2027, oferind populației încă un an de facturi predictibile. Dincolo de acest respiro, piața rămâne prinsă între volatilitatea geopolitică, liberalizarea întârziată și promisiunea gazelor din Marea Neagră. Miza următorilor doi ani va fi felul în care România va gestiona tranziția către o piață în care prețurile vor fi dictate din nou de concurență și de contextul internațional.
Consumatorii au răsuflat ușurați după ce prețul gazelor naturale a fost menținut plafonat pentru încă un an, la nivelul stabilit în martie 2026. Urmează, astfel, o iarnă cu facturi predictibile pentru populație și CET-uri. Totuși, incertitudinea rămâne principala caracteristică a unui sector în care cele mai importante variabile nu s-au materializat încă.
Lichiditatea pieței, gradul de interconectare și evoluția cotațiilor internaționale reprezintă principalele necunoscute ale unei piețe esențiale pentru întreaga economie. În contextul în care gazele din Marea Neagră sunt așteptate să intre în sistem începând din 2027 – cu promisiunea reducerii facturilor prin dublarea producției interne –, decizia de prelungire a plafonării a fost influențată și de tensiunile generate de războiul din Iran.
Măsura, susținută de un premier liberal și de un ministru social-democrat, a fost criticată de autoritatea de concurență. Chiar dacă experiența liberalizării pieței de energie electrică nu poate fi transpusă integral în cazul gazelor naturale – cele două piețe având mecanisme și particularități diferite –, există o similitudine majoră în cel mai sensibil punct al viitoarei liberalizări: creșterea prețurilor finale odată cu eliminarea plafonării.
Ofertele ridicate anunțate de furnizorii de gaze în aprilie 2026 – moment în care era așteptată liberalizarea pieței – alimentează deja temerile legate de 1 aprilie 2027. În plus, efectele economice ale fluctuațiilor de preț generate de războiul din Iran sporesc incertitudinea din acest sector. Într-un context global tot mai impredictibil, rolul statelor în energie capătă o importanță tot mai mare, în contradicție cu tendințele de liberalizare și concurență promovate în ultimele decenii. Pentru mulți consumatori, statul începe să fie perceput drept un refugiu într-o piață liberalizată, mai ales în condițiile în care segmentele care compun prețul final nu beneficiază de o concurență reală. Dincolo de rolurile tradiționale de transportator, producător sau operator de depozitare, statul este privit tot mai des și ca posibil furnizor de ultimă instanță.
La fel ca pe piața energiei electrice – unde o companie de stat a ajuns să joace un rol esențial în menținerea echilibrului prețurilor –, așteptări similare se conturează acum și în cazul Romgaz sau OMV Petrom.
În același timp, o altă companie de stat, MVM, din Ungaria, vrea să-și crească portofoliul de clienți și face oferte sub prețul plafonat. Astfel, după ce statul i-a refuzat accesul la E.ON și a blocat tranzacția de vânzare a furnizorului german, maghiarii nu par să renunțe, ignorând nemulțumirile companiilor active pe piața românească.
Ultimele luni sub plafon
Protejarea populației de efectele inflației și integrarea resurselor din Marea Neagră în consumul național reprezintă principalele argumente invocate de guvern pentru prelungirea plafonării prețurilor la gaze de la 1 aprilie, cu un preț maxim pentru consumatorii casnici de 0,31 lei/kWh. În prezent, prețul gazelor pentru consumatorii casnici este compus din: prețul reglementat al gazelor din producția internă (0,11 lei/kWh), tarifele de transport și distribuție, o marjă fixă de furnizare (0,015 lei/kWh) și TVA. Practic, în acest moment, doar importurile nu sunt reglementate de stat.
În așteptarea datei de 1 aprilie, când furnizorii se pregăteau pentru dereglementarea prețului final, au apărut în piață oferte de 0,42 lei/kWh, cu peste 30% mai mari decât prețul plafonat. Situația l-a determinat pe George Sergiu Niculescu, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), să afirme că aceste oferte sunt „neserioase”, venite din partea unor companii „care nu doresc să desfășoare activitate de furnizare”.
Ulterior, instituția și-a nuanțat poziția: „ANRE nu formulează aprecieri asupra strategiilor comerciale individuale ale furnizorilor, însă subliniază că fiecare ofertă trebuie analizată atent de către clientul final, atât din perspectiva prețului, cât și a condițiilor comerciale asociate. Consumatorii sunt încurajați să solicite oferta într-o formă clară, completă și comparabilă, care să permită evaluarea tuturor componentelor tarifare și a obligațiilor contractuale. (…) Procesul tehnic de schimbare a furnizorului se finalizează în 24 ore, îndeplinind astfel cerințele europene care au impus statelor membre ca termen final de realizare, anul 2026”.
Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) încearcă să calmeze temerile consumatorilor în contextul ieșirii din schema de plafonare și susține că liberalizarea pieței va aduce o diversificare mai mare a ofertelor. Potrivit organizației, „unele pot reflecta scenarii mai prudente, ipoteze comerciale mai conservatoare sau strategii diferite de acoperire a riscurilor. Rolul autorităților de reglementare este de a garanta funcționarea corectă, transparentă și competitivă a pieței, prin reguli clare, aplicate consecvent, și prin mecanisme eficiente de control. De aceea, considerăm că trebuie evitate calificările publice cu caracter general, care pot afecta în mod nediferențiat profilul operatorilor economici”.
În această logică, ofertele cu prețuri ridicate sunt explicate fie prin nevoia furnizorilor de a-și acoperi expunerea la risc, fie prin strategii comerciale deliberate, menite să limiteze accesibilitatea anumitor produse. În paralel, dezbaterea privind prelungirea plafonării rămâne deschisă. Consiliul Concurenței avertizează asupra riscului declanșării unei proceduri de infringement de către Comisia Europeană, în timp ce ministrul energiei susține că Bruxelles-ul nu se va opune măsurilor adoptate de autoritățile române pentru protejarea consumatorilor.
Totuși, evoluțiile geopolitice continuă să influențeze decisiv piața energetică. Conflictul din Iran a amplificat volatilitatea cotațiilor internaționale, iar prețul de referință al gazelor europene (TTF) a urcat cu aproape 50% în primele zile ale războiului, depășind nivelul de 60 de euro/MWh. De la declanșarea bombardamentelor, pe 28 februarie, și până în luna mai, cotația gazelor naturale a coborât sub 40 de euro/MWh o singură dată, pe 17 aprilie, într-un moment în care redeschiderea strâmtorii Ormuz părea iminentă.
În acest context, reprezentanții companiei E.ON spun că au achiziționat gaze înainte de escaladarea conflictului din Iran, pentru a diminua impactul scumpirilor din piața angro. Cu toate acestea, creșterea cotațiilor la gaze riscă să producă efecte în lanț în economie – de la majorarea costurilor de producție până la accentuarea presiunilor inflaționiste. Intensitatea acestor efecte va depinde însă de stabilitatea piețelor energetice și de capacitatea Europei de a-și menține diversificarea surselor de aprovizionare.
Liberalizarea, între sursele traderilor și resursele de gaz
Creșterea lichidității este un element esențial pentru un mecanism corect de formare a prețurilor, este de părere Nicolas Richard, CEO ENGIE România. „După expirarea plafonării pentru clienții casnici, impactul asupra prețului final la gaze naturale va depinde, în principal, de cantitățile de gaze disponibile, evoluția cotațiilor internaționale, nivelul înmagazinării, cererea sezonieră și dinamica concurențială dintre furnizori. Experiența liberalizării din domeniul energiei electrice este relevantă și oferă lecții importante. Succesul unei astfel de tranziții depinde nu doar de cadrul de reglementare, ci și de nivelul de informare al consumatorilor, de transparența ofertelor și de existența unor instrumente eficiente de protecție pentru clienții vulnerabili. Într-o piață matură, concurența reală poate genera produse mai flexibile, servicii mai bune și oferte avantajoase pentru clienți”, declară acesta.
Continuarea plafonării este o decizie care poate fi înțeleasă, consideră reprezentanții E.ON în actualul context de piață. „În absența acestei măsuri, actorii din piață – furnizori, traderi și mari consumatori industriali (de exemplu, producători de energie electrică pe gaze sau combinate industriale) – ar fi fost nevoiți să concureze pentru volume limitate de gaze, ceea ce ar fi putut conduce la creșteri semnificative ale prețurilor”, explică Claudia Griech, directorul general al E.ON Energie România. Compania punctează, totodată, că perioada rămasă până la eliminarea plafonării ar trebui folosită pentru consolidarea mecanismelor piețe: „Pentru România, un rol esențial îl vor avea dezvoltarea interconectărilor cu piețele vecine și creșterea lichidității, astfel încât tranziția către o piață complet liberalizată să fie cât mai bine gestionată, mai ales în contextul existenței unei producții interne semnificative de gaze”.
Daniela Dărăban, directorul executiv al Federației ACUE, susține că piața gazelor intră într-o etapă de tranziție marcată de predictibilitate pentru consumatori, dar și de incertitudini generate de lichiditatea redusă și numărul limitat de tranzacții. „Piața gazelor a funcționat, în ultimii doi ani, la prețuri apropiate de plafonul maximal. Pentru consumatorii casnici și CET-uri, menținerea unui sistem de preț administrat oferă o anumită predictibilitate pentru sezonul rece următor, în corelație cu programul de înmagazinare. Totuși, lichiditatea redusă și numărul limitat de tranzacții generează incertitudine pentru participanți. Piața intră în etapa post-plafonare cu prețuri «aliniate la risc» și cu o dispersie relativ redusă între oferte”, spune Daniela Dărăban.
Companiile din sector atrag atenția că furnizorii de gaze naturale au o marjă limitată de manevră și vor fi nevoiți să-și ajusteze strategiile comerciale, în condițiile în care 60% din prețul final este determinat de costul gazului achiziționat din piața angro. În acest context, evoluția pieței va depinde atât de creșterea lichidității pe segmentul angro, cât și de implementarea unor măsuri capabile să atenueze eventualele dezechilibre dintre cerere și ofertă, inclusiv instrumente fiscale precum ajustarea TVA. Toate acestea se suprapun însă unui context geopolitic care continuă să influențeze decisiv formarea prețurilor în sectorul energetic.
După plafonare: pregătiri pentru impact
Datele din comparatorul ANRE pentru perioada de după 1 aprilie 2026 indică o creștere semnificativă a ofertelor de preț, pe o plajă cuprinsă între 3 și 30%, în funcție de furnizor. În cazul consumatorilor non-casnici, care au beneficiat de plafonul de 0,37 lei/kWh, impactul pare mai moderat. Primele oferte publicate în comparator indică prețuri finale între 0,34 și 0,41 lei/kWh, ceea ce se traduce prin variații estimate între -8 și +10%, în funcție de furnizor și de tipul ofertei.
Consumatorii industriali mari se află într-o situație diferită, având deja contracte bilaterale și nefiind incluși în schema de plafonare expirată la 1 aprilie 2026. În contextul conflictului din Iran, companiile energointensive rămân însă cele mai expuse la volatilitatea pieței, întrucât activitatea lor depinde direct de evoluția cotațiilor bursiere ale gazelor.
„În acest context, prețul gazului devine un indicator de risc sistemic pentru economia europeană. Creșterile se transmit rapid în costuri industriale mai mari, inflație și scăderea competitivității, în special în sectoarele energointensive. Consumatorii industriali sunt primii afectați, deoarece energia reprezintă un element esențial în structura costurilor”, spune Daniela Dărăban, directorul executiv al Federației ACUE.
La rândul său, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, consideră că evoluția prețurilor pentru populație va depinde, în mare măsură, de dinamica conflictului din Iran: „După 31 martie 2027, eu văd trei scenarii. Cel optimist, în care prețurile vor fi foarte aproape de plafonul de acum, dacă tensiunile externe se reduc și competiția pe retail crește. Scenariul de bază este cel cu o creștere moderată a prețurilor, în intervalul 10-20%. Iar scenariul sever este al unei creșteri peste 20% dacă tensiunile din Orient persistă, depozitele se umplu scump și iarna 2026-2027 este rece”.
Potrivit acestuia, ieșirea din schema de plafonare va pune presiune în special pe industriile mari consumatoare de gaze – de la chimie și îngrășăminte până la industria alimentară și materialele de construcții –, iar efectele s-ar putea transmite ulterior și în prețul energiei electrice. În acest scenariu, economia românească s-ar putea confrunta cu presiuni inflaționiste, comprimarea marjelor companiilor și amânarea investițiilor.
Neptun Deep, speranța pentru facturi mai mici
De la autorități până la consumatori, așteptările sunt ca noile volume de gaze extrase din Marea Neagră să contribuie la stabilizarea prețurilor și, eventual, la reducerea acestora. Reprezentanții OMV Petrom spun că proiectul Neptun Deep avansează conform calendarului stabilit.
„Suntem în grafic pentru a avea primele volume de gaze în 2027. Vorbim despre cel mai mare proiect de gaze offshore din Uniunea Europeană în acest moment, cu investiții de aproape patru miliarde de euro, împărțite în mod egal între OMV Petrom și Romgaz. Proiectul include trei sisteme submarine de producție, o platformă în ape de mică adâncime, o conductă offshore–onshore până la Tuzla și o stație nouă de măsurare a gazelor. Patru sonde de dezvoltare au fost forate în Pelican Sud. Platforma de foraj s-a mutat în Domino, unde continuă lucrările la sondele de mare adâncime. Microtunelul de la Tuzla a fost finalizat, construcția stației de măsurare avansează, iar platforma offshore prinde contur – jacket-ul este fabricat în Italia, iar topside-ul în Indonezia. Am început și activitățile de marketing al gazului, conform practicii standard pentru proiectele offshore majore care necesită planificare pe termen lung”, explică Christina Verchere, CEO și președintele boardului OMV Petrom.
În privința prețurilor, compania subliniază că evoluția acestora depinde, în principal, de factori externi – de la cotațiile TTF și contextul geopolitic până la cererea regională. Totodată, piața internă poate influența evoluția tarifelor prin creșterea producției, precum și prin cadrul fiscal și de reglementare.
Neptun Deep ar urma să aducă pe piață aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce ar transforma România în principalul producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. După atingerea platoului de producție, volumul anual este estimat la circa opt miliarde de metri cubi.
Reprezentanții OMV Petrom precizează că, în această etapă, nu a fost stabilită o împărțire clară între volumele de gaze destinate consumului intern și cele orientate către export, întrucât deciziile comerciale vor depinde de cererea din piață și de condițiile existente la momentul începerii producției.
Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie consideră că gazele din Marea Neagră pot deveni un veritabil „game changer”, în condițiile în care producția estimată ar putea aproape dubla oferta internă. Cu toate acestea, „prețul gazelor nu este determinat exclusiv la nivel național. România face parte dintr-o piață regională și europeană interconectată, iar prețurile sunt influențate de factori precum evoluțiile geopolitice, cererea la nivel european, cotațiile LNG și prețurile de pe piețele angro”, spun reprezentanții E.ON Energie. Compania observă și o schimbare de comportament în rândul consumatorilor, pe fondul majorării prețurilor și al incertitudinilor economice.
Potrivit unei cercetări realizate de E.ON și Delgaz Grid, peste 87% dintre români spun că au adoptat măsuri pentru reducerea consumului de energie, iar aproximativ 70% utilizează deja soluții simple de eficiență energetică. În același timp, mai mult de 60% dintre respondenți intenționează să investească în eficiență energetică, principalul motiv invocat fiind reducerea facturilor.
Competiția pe facturile românilor
Într-o piață marcată de volatilitate și incertitudine, competiția dintre furnizorii de gaze se intensifică. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune că extinderea Romgaz pe segmentul de retail ar putea crește presiunea concurențială asupra furnizorilor tradiționali. „Asta poate pune presiune concurențială pe marjele furnizorilor consacrați, ceea ce e bine pentru client. Dar regulatorul trebuie să fie atent la neutralitate concurențială: acces egal, transparență, fără avantaje nejustificate pentru un jucător controlat de stat. În cazul MVM, trebuie spus foarte clar că traseul de intrare «mare», prin preluarea E.ON România, s-a blocat la final de 2025; deci MVM poate rămâne un nume prezent în piață, însă nu mai are, în acest moment, acea poartă de intrare masivă care i-ar fi dat instantaneu scară și portofoliu”, spune Dumitru Chisăliță.
În luna aprilie, oferta de furnizare a MVM pentru consumatorii casnici era cea mai redusă din comparatorul ANRE, situându-se chiar sub plafonul stabilit de stat – 0,30 lei/kWh, comparativ cu 0,31 lei/kWh, nivelul plafonat.
Reprezentanții ACUE susțin însă că avantajul competitiv al noilor jucători este influențat și de dezechilibrele create de schema de plafonare. „În prezent, există distorsiuni generate de întârzierile la plata sumelor datorate furnizorilor în cadrul schemelor de plafonare, ceea ce afectează în mod diferit actorii din piață. Noii intrați nu se confruntă cu aceste expuneri istorice, ceea ce poate crea un avantaj competitiv. Prin urmare, intrarea de noi furnizori este benefică, dar trebuie însoțită de reguli aplicate uniform, astfel încât competiția să fie reală și sustenabilă, nu distorsionată de factori administrativi sau de dezechilibre financiare din trecut”, potrivit federației.
Și OMV Petrom analizează posibilitatea extinderii pe segmentul de furnizare pentru clienții casnici: „Intrarea pe piața de furnizare pentru clienții casnici trebuie să țină cont de cadrul de reglementare, de nivelul de concurență, de costurile de deservire a segmentului rezidențial și de necesitatea de a asigura o experiență adecvată clienților”.
Prelungirea plafonării prețurilor la gazele naturale pentru populație și CET-uri până în aprilie 2027 oferă astfel un respiro pentru consumatori și pentru inflație. Totuși, măsura nu elimină riscurile geopolitice și nici nu accelerează momentul în care gazele din Marea Neagră vor intra, efectiv, în piață.
