De aproape un an, românii plătesc facturi la energie într-o piață complet liberalizată. Prețurile au crescut puternic după eliminarea plafonării, însă concurența dintre furnizori și schimbarea comportamentului de consum au început să redeseneze piața. Între energia ieftină produsă ziua de panourile solare și importurile scumpe din orele de vârf, România încearcă să găsească echilibrul unei noi realități energetice.
După ce statul a renunțat la plafonarea prețurilor, la 1 iulie 2025, piața de electricitate a intrat într-o nouă etapă. Pe de-o parte, prețurile finale au crescut cu aproape 60% față de începutul anului trecut, când cea mai mare parte a populației beneficia de un tarif plafonat de 0,68 lei/kWh. Pe de altă parte, reacția consumatorilor la scumpiri a rămas modestă: doar 6,3% dintre consumatorii casnici și non-casnici și-au schimbat furnizorul după liberalizare.
O parte din consumatori au ales să reducă propriul consum, tendință observată și de companiile din domeniu. În ansamblu însă, românii par să se fi adaptat rapid noii realități din piața energiei, fără o migrație masivă către furnizori cu oferte mai avantajoase.
Aici apare cheia pentru înțelegerea noii piețe de energie: electricitatea pe care o consumăm acasă trece prin mai multe componente economice înainte să ajungă în factura finală. Vorbim despre piața producătorilor de energie, despre intervenția statului prin taxe și prin companiile pe care le controlează, despre piața energiei regenerabile, dar și despre importurile și exporturile de electricitate.
În 2025, România a devenit importator net de energie, pe fondul scăderii producției interne cu 2,6% față de anul anterior, de la 50,6 TWh la 49,3 TWh. Cu alte cuvinte, importăm energie mai multă și mai scumpă. Paradoxul apare însă în timpul zilei. Atunci când soarele alimentează sutele de mii de locuințe cu panouri fotovoltaice, România are suficientă energie, iar prețurile scad. Producătorii vând ieftin, pentru că există surplus în sistem. Problema începe după apus, când consumul intră în orele de vârf, iar producția solară dispare aproape complet. În lipsa unor capacități suficiente de stocare, energia produsă în timpul zilei nu poate fi păstrată pentru seară.
Migrația redusă „cimentează” prețurile post-liberalizare
Potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în 2025 au fost înregistrate aproximativ 650.000 de schimbări de furnizor, echivalentul a doar 6,3% din totalul consumatorilor casnici și non-casnici. Cu alte cuvinte, liberalizarea pieței nu a generat încă o migrație semnificativă către oferte mai avantajoase.
De altfel, mobilitatea redusă a consumatorilor este specifică piețelor recent liberalizate. În multe state europene au fost necesari câțiva ani pentru ca rata anuală de schimbare a furnizorului să ajungă la 10-20%. În cazul României, fenomenul este influențat și de nivelul redus de digitalizare. Datele Eurostat plasează țara noastră pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește competențele digitale și utilizarea serviciilor online. Mai puțin de jumătate din români folosesc e-mailul, iar aceste competențe sunt necesare inclusiv pentru utilizarea comparatorului de prețuri pus la dispoziție de ANRE.
„Să privim aceste cifre în contextul duratei schemelor de plafonare-compensare, adică de peste patru ani de zile. Cu cât durata unei astfel de scheme este mai lungă, cu atât reflexul consumatorului de a căuta cele mai bune oferte este amorțit și este nevoie de timp ca el să fie reantrenat. Furnizorii au reușit să fie inventivi în campanii de fidelizare sau de atragere de clienți noi, oferind prețuri mai mici decât cel mai mic preț care putea fi regăsit în mod normal în comparatorul de prețuri. Acest lucru este o consecință directă a liberalizării pieței”, explică George Sergiu Niculescu, președintele ANRE.
În acest context, au început să apară și primele oferte cu preț dinamic, care încurajează consumul în intervalele în care energia este mai ieftină. Astfel, clienții își pot optimiza costurile lunare, în special dacă își mută consumul în weekend sau în timpul nopții. Unele oferte coboară chiar sub pragul de un leu/kWh, însă sunt disponibile, în principal, consumatorilor care au contoare inteligente.
Ce se ascunde în spatele prețului energiei
După liberalizare, ofertele din piață au pornit de la niveluri semnificativ mai mari decât prețurile plafonate practicate anterior. „În iulie 2025, piața a pornit cu oferte mari, în jur de 1,45-1,55 lei/kWh pentru marii furnizori, în timp ce Hidroelectrica era la circa 1,03-1,19 lei/kWh, în funcție de zonă. Apoi, în toamna lui 2025 și începutul lui 2026, concurența a comprimat prețurile: au apărut oferte la 1,26-1,35 lei/kWh, apoi chiar sub un leu/kWh, în unele cazuri promoționale. Față de plafonul stabilit de stat la 0,68 lei/kWh, creșterea a fost de până la 57%. Cea mai mică scumpire (de cel mult 24%) au simțit-o consumatorii mai mari, care aveau deja plafonul la 1,3 lei/kWh”, spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Cu alte cuvinte, concurența dintre furnizori a început să reducă prețurile din piață, însă liberalizarea nu a adus încă acel surplus de energie pe care mulți specialiști îl așteptau după eliminarea plafonării. De unde a venit, atunci, scumpirea? Reprezentanții Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) susțin că prețul final este influențat în mare măsură de deciziile politice și fiscale. „Prețul final este puternic afectat de deciziile politice care țin de reglementarea domeniului energiei și de taxarea decisă de guvern”, transmit reprezentanții federației.
Mai exact, companiile din sector spun că majorarea facturilor nu a fost generată de scumpirea energiei active. Energia activă reflectă costul energiei achiziționate de furnizori de pe piața angro (inclusiv costuri cu dezechilibrele), la care se adaugă costurile de furnizare (costuri operaționale și marja de furnizare).
„După expirarea schemei de plafonare, la 1 iulie 2025, percepția dominantă a fost că prețurile vor crește semnificativ. În realitate, comparând ofertele din iunie 2025 cu cele din martie 2026, observăm o scădere de aproximativ 31% a prețului energiei active, de la circa 0,8 lei/kWh, la aproximativ 0,55 lei/kWh. Evoluția prețului final este influențată în mare măsură de elemente reglementate și fiscale (…) Un exemplu relevant este majorarea TVA de la 1 august 2025, care a redus parțial beneficiile generate de scăderea prețului energiei active”, declară Daniela Dărăban, director executiv al Federației ACUE.
Datele furnizate de Distribuție Oltenia, parte din Grupul Evryo, arată că, după modificările fiscale, consumul a început să scadă. Între august 2025 și februarie 2026, consumul non-casnic s-a redus cu 1%, iar cel casnic a scăzut cu 7% în primele două luni ale anului.
TVA și presiunea asupra consumatorilor
În acest context, Claudia Griech, directorul general al E.ON Energie România, consideră că o reducere temporară a TVA pentru energia electrică ar atenua impactul asupra consumatorilor. „Dincolo de preț, cred că diferența între furnizori se face tot mai mult prin experiența oferită clientului: transparență, servicii de calitate și capacitatea de a răspunde nevoilor reale. Pe termen lung, competiția va fi nu doar pe prețul pe kilowatt-oră, ci pe încredere. Pe termen scurt însă, factorii care pot atenua impactul asupra consumatorilor țin mai degrabă de politici fiscale. De exemplu, o reducere temporară a TVA la electricitate ar putea fi o măsură eficientă pentru a diminua factura finală, mai ales ținând cont că veniturile statului din TVA aplicată energiei au crescut semnificativ față de perioada anterioară”, spune Claudia Griech.
Între timp, presiunea asupra statului continuă să crească. Consumatorii cer facturi mai mici, iar companiile din domeniu solicită plata restanțelor acumulate din perioada plafonării. Potrivit furnizorilor, valoarea totală a cererilor de decontare depuse către stat se ridică la aproximativ 9,5 miliarde de lei, în timp ce restanțele efective sunt estimate la circa șase miliarde de lei. Pentru 2026, bugetul de stat prevede alocarea a doar 3,75 miliarde de lei, adică aproximativ jumătate din suma restantă.
„Datoria statului nu mai este doar o problemă contabilă, ci un factor care poate frâna exact concurența pe care liberalizarea încearcă să o stimuleze. Furnizorii cu bilanț mai slab devin mai prudenți, iar piața poate ajunge mai concentrată. Aceasta este una dintre marile vulnerabilități ale etapei post-plafonare”, consideră Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
La rândul său, Federația ACUE atrage atenția că statul joacă simultan două roluri – „policy maker” și acționar în unele dintre cele mai mari companii energetice din România –, iar această suprapunere poate crea probleme pe termen lung.
„Dacă aceste companii sunt utilizate pentru venituri pe termen scurt, în detrimentul investițiilor, apar dezechilibre, așa cum s-a văzut în 2022, când lipsa investițiilor a crescut vulnerabilitatea sistemului. În plus, schemele de sprijin nu au fost suficient de bine țintite, resursele fiind distribuite generalizat, în loc să fie direcționate către consumatorii vulnerabili și industriile afectate. Pe termen lung, doar o orientare către investiții și dezvoltare poate transforma companiile de stat într-un factor de stabilitate și poate susține o piață de energie funcțională”, punctează Daniela Dărăban.
Soarele produce, bateriile lipsesc
Capacitățile noi instalate în 2025 au însumat 1.836 MW, dintre care 1.284 MW în solar, 157 MW pe gaz, 38 MW în turbine eoliene și 357 MW în capacități de stocare, potrivit datelor Transelectrica din decembrie 2025.
Concentrarea investițiilor în energia solară a dus la creșterea ofertei de electricitate, însă impactul asupra prețurilor finale rămâne limitat. Energia solară intră în sistem în special vara și în intervalele cu lumină naturală, exact atunci când consumul este mai redus. Reprezentanții ACUE spun că prețurile au fost temperate, în principal, de concurența dintre furnizori, creșterea auto-consumului prin panouri fotovoltaice și măsurile de eficiență energetică. Totuși, dezvoltarea accelerată a regenerabilelor aduce și noi provocări pentru funcționarea sistemului energetic, avertizează reprezentanții industriei.
„Energia regenerabilă nu înseamnă doar prețuri mai scăzute, ci și o piață mai volatilă. Dacă la prânz, când soarele produce mult, prețurile pot fi reduse, seara, când producția solară dispare și consumul rămâne ridicat, prețurile pot urca rapid. Așadar, regenerabilele reduc prețul mediu al energiei, însă accentuează diferențele dintre orele foarte ieftine și orele foarte scumpe. Din acest motiv, beneficiul lor deplin nu poate fi obținut fără investiții masive în flexibilitatea sistemului. Iar aceasta este tema principală de dialog cu autoritățile naționale: identificarea cadrului de reglementare potrivit care să susțină aceste investiții”, declară Ondrej Safar, CEO Distribuție Oltenia, parte din Grupul Evryo.
Cu toate acestea, jucătorii din piață spun că extinderea regenerabilelor rămâne esențială pentru viitorul sistemului energetic. „Creșterea producției din surse regenerabile a ajutat la limitarea creșterii prețurilor. Sursele de energie regenerabilă sunt cea mai ieftină soluție pentru generarea de energie nouă, cu potențialul de a acoperi majoritatea cererii și de a fi implementate rapid pentru a acoperi deficitul de capacitate. În contextul geopolitic actual, soluția este reducerea dependenței de importuri de combustibili fosili, ce provoacă frecvent șocuri de preț, și dezvoltarea producției locale. Un sistem energetic rezilient are nevoie de producție locală descentralizată și de diversificare a surselor – de la regenerabile la gaze și stocare – pentru a atenua șocurile de pe piață”, spune George Agafiței, director Afaceri Instituționale și Reglementări din cadrul PPC România.
Tot mai des, discuția despre vulnerabilitățile sistemului energetic național se mută către stocare. Pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește, stocarea va deveni critică pentru reducerea volatilității, valorificarea surplusului de energie și stabilizarea rețelelor. România dispune în prezent de o capacitate redusă de stocare de aproximativ 600 MW, iar doar 16% dintre proiectele regenerabile includ baterii. Procentul urcă la 24% în cazul celor 303.000 de prosumatori din România, a căror capacitate instalată depășește deja puterea a patru reactoare nucleare similare celor de la Cernavodă.
În ciuda boomului regenerabilelor, România a devenit importator net de energie în 2025, pe fondul scăderii producției interne. Producția netă de energie electrică s-a redus cu 2,6% față de 2024, de la 50,6 TWh la 49,3 TWh, în timp ce consumul intern net a ajuns la 53,1 TWh, față de nivelul de 53,5 TWh înregistrat în 2024. Diferența a fost acoperită prin importuri, într-un context regional marcat de volatilitate și prețuri ridicate.
Pentru următorii ani, specialiștii spun că România are nevoie atât de noi capacități de producție în bandă – hidro, gaz și nuclear –, cât și de investiții masive în rețele și stocare.
„Noile capacități fotovoltaice și eoliene trebuie proiectate împreună cu sisteme de stocare a energiei în baterii, pentru a asigura flexibilitatea sistemului și pentru a reduce costul de echilibrare. Fără proiecte de stocare, nu vom putea valorifica pe deplin potențialul regenerabilelor și nici nu vom putea stabiliza prețurile pe termen lung. Alături de rețele digitalizate, stocarea poate asigura atât securitatea aprovizionării, cât și prețuri la energie mai stabile și mai accesibile”, adaugă George Agafiței.
La aproape un an de la liberalizare, piața energiei electrice din România este mai competitivă, iar prețurile au coborât față de vârful atins în vara lui 2025. Volatilitatea rămâne însă ridicată, într-un sistem care depinde tot mai mult de energia regenerabilă, dar încă nu dispune de suficiente capacități de stocare și de rețele modernizate. Până atunci, România rămâne vulnerabilă la importuri, la fiscalitate și la șocurile externe care pot schimba rapid regulile jocului energetic.
