Niciodată nu am știut mai multe despre ce e rău în jurul nostru. Și totuși, parcă niciodată nu am făcut mai puțin cu această știință.
România fierbe. Nu metaforic – ca diagnostic. Suntem o societate în care furia mocnește, dezamăgirea s-a transformat în agresivitate de fond, iar belicosul a devenit registrul implicit al conversației publice. Oala e sub presiune și capacul nu mai ține. Și în această atmosferă vrem să construim ceva durabil?
Pe cărbuni aprinși nu se clădește nimic.
De aceea scriu acest text ca pe un apel la pace. Nu pacea dulceagă a celor care n-au văzut niciodată un agresor în ochi – ci pacea ca fundament strategic. Singurul teren pe care crește ceva real.
Pentru mine, a dezvolta România sustenabil înseamnă lucruri concrete, nu declarații.
Înseamnă să protejez viața. În România, aproximativ 1.500 de copii au nevoie în fiecare an de intervenție cardiacă. Doar câteva sute primesc această șansă în spitalele din țară. Alături de echipa de la Fundația Mereu Aproape, am reparat 84 de inimi împreună cu profesorul Victor Costache, la Sanador. Am contribuit la dotarea secției de chirurgie cardiopediatrică de la Spitalul „Marie Curie” cu aparatură de peste 400.000 de euro. Fiecare cifră are un nume și o inimă care bate. Asta înseamnă pentru mine sustenabilitate.
Înseamnă să scot violența din zona normalului. Proiectul Shero a început această luptă – primul Shero Talk despre violența noastră cea de toate zilele, despre femeile bătute în familie, despre fricile și nevoile lor reale, despre ce acțiuni concrete trebuie să urmeze. Am mers la Timișoara. Am mers la Londra, pe scările Victoria and Albert Museum. Mesajul e același oriunde îl duci: o societate în care femeile se fac mici ca să încapă în rama îngustă pe care le-o „permite” lumea din jur nu e o societate sustenabilă. E una care pierde jumătate din potențialul ei și plătește prețul în generații.
Înseamnă să pun în aceeași cameră oameni care, în mod normal, nu se ascultă, să-i așez la masă, sub regulile Chatham House dacă e nevoie, să definească problemele cu onestitate și să lucreze la soluții reale. Nu de comunicat de presă. Think tank-ul Vantage Point există tocmai pentru asta.
Furia și dezamăgirea ne costă scump. Ne țin departe de ceea ce am putea fi.
Sustenabilitatea despre care vorbim nu e o invenție corporatistă și nu e un concept importat. E bun-simț, cumpătare și respect. Lucruri pe care le știam înainte să le numim altfel.
Pacea – nu absența conflictului, ci prezența responsabilității – e singurul combustibil care ține pe termen lung.
Depinde de noi câte cărămizi punem. Eu știu câte am pus anul acesta. Și mă pregătesc pentru următoarele.
